Proiectare pentru a pluti

Materialele din care sunt alcatuite animalele - tesuturi corporale, os, cartilaj, carapace, muschi si piele - sunt mai dense decat apa, deci tind sa se scufunde. Pentru a combate neajunsul, animalele acvatice si-au dezvoltat caracteristici care le fac sa pluteasca cu un consum minim de energie.
Rechinii au inotatoare pectorale cu profil de aripa, care ii ridica in timp ce se deplaseaza inainte. La rechinii-balena si cel care se incalzesc la soare - cei mai mari pesti de mare - ficatul plin cu ulei care ocupa cea mai mare parte a cavitatii cirporale si reprezinta pana la 25% din greutatea lor, permitanu-le sa pluteasca la suprafata. Coelacanth-ii si pestii-lanterna de adancime plutesc datorita materialelor ceroase din corp. Majoritatea pestilor ososi au o vezica inotatoare plina cu aer adaptabila, pentru a le mentine flotabilitatea.
Cuirasatul portughez are o plutitoare purpurie, ca un sac, care sta la suprafata, in timp ce tentaculele se tarasc prin apa, pe o distanta de 9 m.
Nautilusul sidefiu isi mentine flotabilitatea ajustand doza de gaz si lichid din camerele cochiliei. Pestii ososi au o vezica inotatoare plina cu un gaz bogat in oxigen. Pestele poate varia cantitatea de gaz din vezica si astfel isi controleaza flotabilitatea.