Cei mai inalti copaci din lume

Arborii Sequoia Semoervirens sunt cei mai inalti copaci de azi. Cei mai mari au 110 m inaltime. Cresc pe coastele cetoase din nordul Californiei si in sudul Oregonului, unde umezeala constanta il ajuta sa creasca. Desi sunt acum cei mai inalti copaci din lume, nu detin de multa vreme acest titlu. In Australia si Tasmania, fasinii de munte pot atinge inaltimi si mai mari.
In secolul al 19-lea, un copac doborat a fost estimat la 144 m inaltime - o data si jumatate inaltimea Statuii Libertatii. Putini din fasinii de munte de azi depasesc 100 m, intrucat cei mai mari au fost secerati de topoare si fierastraie.
In ciuda trunchiului zvelt, Sequoia de coasta ( Sequoia Sempervirens) are inaltimea unui bloc de 20 de etaje.

Castravetele de mare

Castravetele de mare nu este tocmai indicat in salatele racoritoare de vara. Spunem asta pentru ca aceasta creatura are un sistem de placi care creeaza imediat un exoschelet daca este atacat. Mai mult, castravetele de mare detine supape prin care trage sau scoate apa pentru a intra printre crapaturi sau pentru a parea mai mare in fata unei pradator. Daca asta nu va impresioneaza, marturisim si ca intoarcerea pe dos, cu expunerea sucului gastric toxic pentru multe alte animale, este perfect posibila in anumite situatii....
Castravetele de mare se apara vomitand. Putine animale iau masuri defensive atat de disperate. Daca e amenintat de un pradator ca testoasa de mare, castravetele de mare isi contracta corpul si vomita o parte din intestine pe gura, expluzand restul din anus. Atacatorul, socat si derutat, se incurca in masa vascoasa a micilor tulbuli si uneori de ineaca in ea. Intre timp, castravetele de mare se indeparteaza. Intestinele ii cresc la loc in cateva saptamani.

Cazuarul

Cazuar (Casuarius spp..) Este o pasăre din grupul de păsări ratitas mari, nativ la nord-est Australia , Noua Guinee şi insulele din jur.

Cele trei specii de cazuar aparţin familiei Casuariidae şi sunt, cu struti şi Emu , cele mai mari pasari existente în prezent. Habitatul preferat al cazuar sunt zone de pădure tropicală , în cazul în care există un număr mare de arbori disponibile pentru a produce fructe pe care aceştia se hrănesc. În acest mediu cazuar joacă un rol ecologic important în dispersat seminţe de arbori. Cazuar este o figură importantă în mitologia populaţiilor indigene din Oceania şi reprezintă, în general, o figura mamei.

Penaj de cazuar este abundent si de culoare gri, cu pene colorate, la baza gâtului. Aceste păsări au o creastă roşie pe partea de sus a capului, care creşte lent în timpul primului an de animale şi cu functie necunoscuta. Grup nu are dimorfismul sexual semnificative, cu femele doar puţin mai mari şi mai colorate. O trăsătură distinctivă este prezenţa unui gheară în formă de pumnal deget în această procedură. Ca şi în alte strutioniformes, cassowaries au pipernicit aripi şi trei degete la fiecare picior.

Cazuar este o pasăre agil, care poate rula aproximativ 50 mph şi sari de 1,5 m, fără nici un echilibru. Animalele sunt, de obicei, timid şi liniştită, dar acestea pot fi extrem de agresive şi periculoase pentru oameni pentru a proteja cuibul sau tineri lor.

În timpul masculi de reproducţie pretinde un teritoriu şi să încerce să atragă o femeie, acesta rămâne doar să se stabilească între 3-5 ouă. După stabilire femela paraseste cuibul şi poate rasa într-o altă ţară. Masculii avea singur grijă de cuiburi şi descendenţi în următoarele nouă luni. Minorii sunt maronii de culoare şi să facă doar un penaj adult tipic la aproximativ trei ani.

Cazuar este o pasăre de important pentru oameni de sute de ani ca o sursa de proteine ​​prin carne şi ouă. Unele triburi din Noua Guinee au obiceiul de a jefuit cuiburilor şi spate tineri lor până la maturitate, atunci când sunt vândute sau sacrificate pentru consumul local, cu toate acestea cazuar nu a fost niciodată complet domesticit . Pene colorate sunt, de asemenea, o sursă de interes şi motivul în trecut coloniştii europeni vânate animale bine. În prezent, trei specii de cazuar sunt ameninţate de distrugerea habitatului si sunt protejate de lege. Este o pasăre mai periculoase pentru om, deoarece lovi cu piciorul lor poate echivala aceeaşi forţă de un cutit mic, si poate chiar o Sever membrelor.

Diverse specii de cazuar sunt abundente în fosile de Plio - Pleistocenului Australia si se crede ca au evoluat de la emu undeva în Miocen .

Aurora polara

 Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud.

Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deși poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator.
Aurora polară terestră e provocată de ciocnirea unor particule încărcate electric (de exemplu electroni) din magnetosferă cu atomi din straturile superioare ale atmosferei terestre, aflate la altitudini de peste 80 km. Aceste particule electrice au o energie de 1 până la 15 keV iar coliziunea lor cu atomii de gaz din atmosferă determină energizarea acestora din urmă. Prin fiecare coliziune o parte din energia particulei este transmisă atomului atins, într-un proces de ionizare, disociere și excitare a particulelor. În timpul ionizării, electronii se desprind de atom, care încarcă energie și determină un efect de ionizare de tip domino în alți atomi. Excitația rezultă în emisie, ducând atomul în stări instabile, dat fiind că aceștia emit lumină în frecvențe specifice când se stabilizează. Dacă procesul de stabilizare a oxigenului durează până la o secundă, azotul se stabilizează și emite lumină instantaneu. Acest proces, esențial în formarea ionosferei terestre, este comparabil cu cel ce stă la baza ecranului de televizor: electronii ating suprafața de fosfor, alterând nivelul de energie al moleculelor, fapt care rezultă în emisiunea de lumină.

În general, efectul luminos este dominat de emisiunea de atomi de oxigen în straturile superioare ale atmosferei (aproximativ 200 de kilometri de altitudine), care produce tonalitatea verde. Când se produc furtuni puternice, straturile inferioare ale atmosferei sunt atinse de vântul solar (la aproximativ 100 de kilometri altitudine), producând tonalitatea roșu închis prin emisiunea de atomi de azot (predominantă) și oxigen. Atomii de oxigen emit tonalități de culori variate, deși, de cele mai multe ori, se întâlnesc roșul sau verdele.

Fenomenul poate apărea și ca o luminescență ultravioletă, violetă sau albastră, datorată atomilor de azot, prima dintre acestea putând fi foarte bine observată din spațiu (dar nu de pe Pământ, pentru că atmosfera absoarbe razele UV). Satelitul NASA Polar a observat efectul în raze X, imaginile ilustrând precipitații de electroni de energie ridicată.

Interacțiunea între moleculele de oxigen și azot, ambele generatoare de tonalități ale culorii verde, creează efectul de „linie verde aurorală”. În același fel, interacțiunea dintre acești atomi poate produce efectul de „linie roșie aurorală”, deși mai rar și prezent în altitudini mai ridicate.

Planta spaghetii traieste din hotii

Tortelul creste la inaltime, dar nu are frunze, iar la maturitate ii dispar si radacinile. In schimb, se infasoara in jurul altor plate, asemenea unor manunchiuri de spaghete vii, furand de la gazdele pe care se fixeaza toate substantele necesare supravietuirii.
Tortelul se agata de planta gazda cu ajutorul unor ventuze minuscule, care cresc din loc in loc, pe tulpini. Ventuzele patrun incet prin testurile plantei gazda, pana ce iau contact cu canalele prin care trec apa, nutrientii minerali si hrana. Apoi absoarbe o parte din aceste provizii. In timp ce creste, tortelul se extinde, invadand unor tulpinele mai multor gazde.
Tortelul comun este deseori intalnit pe vuietoare, ulex sau urici, dar multe specii de plante din lume ataca o mare varietate de gazde.
Are ciorchini de flori roz, care isi lasa seminte pe sol. Rasadurile fac initial radacini, dar acestea se usuca imediar ce planta isi gaseste o gazda si adopta un mod de viata parazitar.
Tortelul isi extinde tulpinile stranulatoare, care sug efectiv tot ce este bun in planta gazda, apoi se muta la urmatoarea victima.

Stravechea lume a stromatolitelor

O serie de movile stancoase din apele calde joase din Shark Bay,in vestul Australiei,a fost formata de bacterii. Aceste movile ajung la inaltimea genunchiului, se numesc stromatolite si ar putea avea mii de ani. Si totusi, sunt tinere in comparatie cu specimenele fozilizate care dateaza de acum mai bine de 3,5 miliarde de ani si se numara printre primele semne de viata pe pamant.
Stromatolitele sunt formate de cianobacterii - microbi verzi albastrui care cresc in suvite lungi, ca parul. Cianobacteriile traiesc utilizand enegria solara, iar cele care formaza stromatolitele capteaza particule de sediment in timp ce cresc.
Bacteriile si sedimentele se aduna in straturi subtiri ca hartia, alcatuind o movila tare ca o stanca;aceasta creste cu mai putin decat latimea unui fir de par intr-un an.
Stromatolitele din Shark Bay, in vestul Australiei, sunt expuse in timpul refluxului. Cea mai inalta movila are inaltimea unui barbat adult.