Cea mai rapida vietate pe patru picioare

Cu un cap mic,picioare lungi,contruita pentru viteya,cita poate accelera,luand startul dintr-un punct fix,pana la viteya de 72km-h,in trei secunde.Desi poate atinge repede viteza maxima de 97km/h,cita nu are curaj.Urmarirea trebuie sa fie scurta.Distanta medie este de 170m si durata se reduce la cel mult 20 secunde.
Avand muschi putermnici si nici un surplus de greutate,cita-care traieste in Africa-genereaza cantitati enorme de caldura.Pe parcursul unei goane de 200m,temperatura sa poate atinge 41C,nivel care poate produce cu siguranta o leziune a creierului daca dureaza mai mult de un minut,doua.
In compensatie,felina adopta una sau doua strategii de vanatoare.Una este sa se apropie cu nonsalanta de prada,adesea tanara gazela Thomson,incremenind de fiecare data cand animalul tinta isi ridica privirea.Cealalta este sa se furiseze prin tufisuri pana la vreo 50m distanta de prada,apoi sa ia startul in cursa de mare viteza a urmaririi.
Spre deosebire de alte feline,cita nu-si poate retrage ghearele;acestea sunt pernament expuse,parand,in timpul cursei,niste tepi alergatori.
Prada fuge in zigzag,dar cita ii anticipeaza la maximum.Ataca picioarele din spate ale gazelei,ii incaleca trupul care se zbate si o sufoca,muscand-o de ceafa.
Nu-si mananca imediat victima.Isi trage mai intai rasuflarea ca sa se racoreasca.Apoi o infuleca rapid,de teama sa nu apara un leopard,un leu sau o hiena sa-i fure prada.Cita evita competitia cu pradatorii nocturni,vanand ziua,in zori sau in amurg.

Cita africana (Acinonyx Jubatus) are o coloana vertebrala deosebit de flexibila,care-i permite sa-si mareasca pasul cand alearga foarte repede.

Experimente cu apa

*In experimentele sale,Masaru Emoto a pus apa distilata in eprubete,dupa care,in apropierea lor,diferite persoane au rostit cuvinte frumoase si blinde precum ,,mama", ,,iubire", ,,inger", ,,multumire".Dupa ce a inghetat apa din esantioane, a fotografiat cristalele de apa care luasera forme superbe,armonioase,geometrice.Acelasi tip de apa a fost,dupa aceea, supus unui,,bombardament"cu vorbe dure si negative de genul:,,razboi", ,,moarte", ,,singe", ,,demon", ,,Hitler".
*Acelasi experiment a fost facut folosind de data aceasta muzica.Atunci cand apa a ,,ascultat" Mozart,Vivaldi,Schubert,Beethoven,s-au obtinut cristale de o frumusete deosebita.Cand apa a fost asurzita cu muzica Hard Rock si Heavy Metal,cu texte dure si violente,cristalele obtinute pareau sa fi explodat,erau rupte si strivite.

 

Apa pura tratata cu vorbe bune si muzica clasica.

   Apa tratata cu vorbe dure si muzica,Hard Rock si Heavy Metal.

Lebada

Lebedele sunt o grupă de păsări acvatice mari, aparţinând familiei anatidae. Pot fi recunoscute după gâtul curbat (au cel mai mare număr de vertebre cervicale dintre toate vertebratele) şi după penajul alb (sau negru pentru unele specii).

În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepţia notabilă a Cygnus atratus din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile emisferei sudice au coloraţie mixtă, alb şi negru. Spre exemplu, lebăda australiană cunoscută sub numele popular de lebăda neagră (Cygnus atratus) este complet neagră cu excepţia unor pene albe de pe aripile sale, respectiv în America de Sud, există o specie numită lebăda cu spatele negru (Cygnus melancoryphus) care are gâtul negru.

Picioarele tuturor varietăţilor sunt de culoare gri închis, cu excepţia a două specii din America de Sud care sunt roz. Culorile ciocurilor variază între galben închis intens, chiar roşu, până la negru. Astfel patru specii subarctice au ciocuri negre cu diferite cantităţi de galben, în timp ce lebăda mută şi cea cu gât negru au ciocurile de culoare roşie având fiecare câte o excrescenţLouchart, Antoine; Mourer-Chauviré, Cécile; Guleç, Erksin; Howell, Francis Clark & White, Tim D. (1998): L'avifaune de Dursunlu, Turquie, Pléistocène inférieur: climat, environnement et biogéographie. C. R. Acad. Sci. Paris IIA 327(5): 341-346. (În franceză şi cu un text prescurtat în engleză)ă la bază.

 Glerie lebede:

Cygnus melancoryphus

Cygnus atratus

Cygnus atratus din Austria

Ilustraţie a lui Vilhelm Pedersen la povestea Răţuşca cea urâtă

O lebada în Porlezza, Italia

Lebede în zbor

Vulturul

	Vulturul este numele comun dat mai multor păsări răpitoare diurne, mari, din familia accipitridae, ordinul falconiformes, cu ciocul lung, ascuţit şi coroiat, cu aripi lungi şi cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu pradă vie şi, uneori, cu stârvuri.In antichitate vulturul simboliza pe Zeus, puterea şi victoria la greci. După leu urmează vulturul ca stemă în heraldică, în religia crestina vulturul, simboliza pe evanghelistul Ioan. Regn: Animalia Încrengătură: Chordata Clasă: Aves Ordin: Falconiformes (or Accipitriformes, q.v.) Familie: Accipitridae

Cerbul

Cerbul (familia Cervidae) este un mamifer din categoria rumegătoare, paricopitate (Artiodactyla. Această familie cuprinde cca 45 de specii, din care se pot aminti căprioara, renul şi elanul. Caracteristice cerbului sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi. Cerbul (Cervus elaphus L.) - este un mamifer ierbivor de culoare brun – roşcată, cu un accentuat dimorfism sexual.Cerbii sunt mai mari decât ciutele şi, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăţi cuprinse între 180-300 kg, iar ciutele între 80-150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcţie de vârsta şi vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La viţei, atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creşterea primului rând de coarne, creştere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, suliţe lungi de 20-30 cm, fără rozete.Cerbul se adăposteşte în zonele cu păduri întinse, care cuprind porţiuni de poieni sau luminişuri cu izvoare, care le oferă linişte şi posedă surse de hrană. Este întâlnit şi la câmpie destul de des, acoperind, cel puţin teoretic, întreg arealul dintre zona alpină şi malul mării.Longevitatea cerbului este apreciată în libertate la cca 18-20 ani, însă în natură cerbii ajung rar la această vârstă. La vârsta de 12-14 ani cerbii ajung la maturitate. Vârsta exemplarelor vii se apreciază în funcţie de aspectul exterior şi trofeu, iar cea a animalelor împuşcate după uzura danturii. În perioada împerecherii masculul mugeşte, bocăneşte sau boncăluieşte. Speriat, are un brahnit nazal,(?) ca de altfel şi femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun şi văzul suficient de bun.Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna hrana cerbului se compune din lujeri (tulpină sau porţiune de tulpină subţire la plantele erbacee şi ramură tânără de 1-2 ani la plantele lemnoase), muguri şi uneori scoarţă de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze şi ierburi uscate, precum şi plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda şi jirul constituie hrana de bază. Acceptă şi reacţionează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare (frunze uscate servind ca aşternut sau nutreţ pentru vite), suculente (nutreţuri provenite din plante cu tuberculi şi din rădăcinoase) şi concentrate.

Orhidee

Orhideele (Orchidaceae) formează o familie de plante în cadrul monocotiledonatelor. Este cea mai diversificată şi răspândită dintre familiile de plante superioare; familia orhideelor conţine peste 30.000 de specii şi peste 200.000 de hibrizi.Astăzi orhideele exotice pot fi găsite in orice florărie, dar din păcate cele autohtone dispar rapid din habitatul lor natural. Mentalitatea modernă de a beneficia zilnic de lucruri create artificial influenţează şi domeniul orhideelor: majoritatea oamenilor preferă hibrizi creaţi în laboratoare pe criteriul aspectului comercial şi nici nu se gândesc la faptul că natura a creat perfecţiuni pe alte criterii. Ne îndreptăm cu paşi rapizi spre capcana creării unei lumi paralele, uitănd de unde provenim: din natură. Datorită tehnologiei genetice ne putem "bucura" de orhidee artificial create ca fiinţe vii în locul celor oferite de mama natură.În ţările dezvoltate, orhideele autohtone au ajuns în faza de victime, care acum se incearcă a fi salvate prin campanii publicitare şi eforturi financiare enorme. De multe ori, natura ne râde în faţă: noi încercăm să repopulăm o zonă istorică, în timp ce reapar spontan orhidee autohtone într-o peluză verde situată la încrucişarea a două autostrăzi în zona Stuttgart (Germania).România poate fi considerată în ansamblu ca o imensă grădină botanică populată cu orhidee sălbatice. Botanistul de renume mondial Soo, denumit Paşa al Orhideelor, este născut în Odorheiu Secuiesc şi sute de cercetători din străinătate fac referire la orhideele pe care le putem găsi în România. Faţă de acest interes doar Săngele Voinicului (Nigritella rubra, nigra) şi Papucul Doamnei (Cypripeidum calceolus) sunt protejate prin lege. Protecţia lor a fost vociferată în anii 1938 şi 1939.

Floarea de colt

Clasa:Magnoliopsida.
Ordin:Astarales.
Familie:Asteraceae.
Genul:Leontopodium.

Denumire stiintifica:
Leontopodium alpinum.
-Numele ei popular difera in functie de zona geografica:floare-de-colt,floarea reginei,albumita,albumeala,flocosica,steluta.

Raspandire:
-In Romania este intalnita in Muntii Maramuresului,Vrancei,Ciucas,Fagaras,Bucegi,Capatanii,Retazat,Tarcu,Godeanu,Bihorului si Ceahlau,
-Alte zone in care se gaseste aceasta floare:Abruzzi,Alpi,Balani,Pirinei,dar si in Asia Centrala si de est.

Habitat:
-Creste pe pajistile alpine si pe versantii calcarosi,foarte rar in regiunile subalpine.

Caracteristici:
-Este o planta perena,andemica,cu tulpina dreapta.
-Inaltime:50-80cm.
-In pamant creste un rizon cilindric,acoperit cu resturi de frunze brune.
-Inflorecenta este invelita la varf cu frunze paroase,unele mai mari,altele mai mici,in forma de stea.
-Planta este acoperita de perii catifelati,argintii,conferinu-i o nota de gingasie si frumusete
-Formata din pana la zece inforescente cu numeroase si minuscule flori.
-Infloreste vara in Lunile Iulie-August.
-Planta este acoperita cu o,,pasla",de la inflorescenta pana la tulpina si frunze,care are menirea sa o apere de caldura si de vanturi puternice de la atitudini mari.

Lotusul

Ordin:Proteales.
Familia:Nelumbonaceal.
Genul:Nelumbo Adans.
Culoare:Alb,Roz,Galben,Rosu.

Specii:
*Nelumbo nucifera-lotusul albastru sau lotusul indian are o simbolistica sacra in religia kindu si in bundism,iar semintele sale sunt foarte utilizate in bucataria asiatica.
*Nelumbo-lotusul american.
*Nymphaea-lotusul egiptean.
*Nymphaea zenkeri-lotusul rosu.
*Nymphaea alba-Lotusul european.
*Sausurea laniceps-lotusul-de-zapada.

Origine:
-Egipt,Mesopotamia,Valea Indusului

Caracteristici:
-Planta poate atinge intre 3-5 metri lungime.
-Frunzele-60cm in diametru.
-Florile-pana la 20cm in diametru.

Inedit:
-Pe fundul unui lac din nord-estul Chinei au fost descoperite fructe de lotus cu o vechime de aproximativ 130 ani,ale caror seminte au fost replantate,iar rezultatul s-a dovedit uluitor au dat nastere unor plante perfect sanatoase.
-Lotusul are incredibila capacitate de a-si regla temperatura florilor intocmai precum animalele cu sange cald.


Stiai ca...
*Poemele despre florile de lotus au aparut in China in urma cu trei mii de ani.
*La Ney Delhi,India,exista un templu dedicat-flori de lotus.
*Radacinile de lotus sunt considerate o delicatesa in bucataria chineza,ele continand:vitamina C,potasiu,vitamina B6,fosfor,magneziu etc.
*Lotus este o marca britanica de masini.
*Pozitia lotus din Yoga este o pozitie de sedere cu picioare incrucisate folosita in practicile de meditatie hinduiste.